curcubetă

română

Variante

• curcubătă

Etimologie

Din latină cucurbita.

Pronunție

• AFI: /kur.ku'be.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului curcubetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	curcubetă	curcubete
Articulat	curcubeta	curcubetele
Genitiv-Dativ	curcubetei	curcubetelor
Vocativ	curcubetă	curcubetelor

1. (reg.) dovleac (Cucurbita pepo maxima).
2. tigvă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online