cvintuplu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză quintuple.

Pronunție

  • AFI: /kvin'tu.plu/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
cvintuplu
Singular Plural
Masculin cvintuplu cvintupli
Feminin cvintuplă cvintuple
Neutru cvintuplu cvintuple
  1. încincit.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
cvintuplu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cvintuplu cvintupli
Articulat cvintuplul cvintuplii
Genitiv-Dativ cvintuplului cvintuplilor
Vocativ cvintuplule cvintuplilor
  1. (pl.) grup de cinci gemeni.


Traduceri

Referințe