däka
(svenska)
Etimologie
Confer islandeză dækja („târfă”).
Pronunție
- AFI: /²dɛːka/
Substantiv
| Declinarea substantivului däka | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | däka | däkan | däkor | däkorna |
| Genitiv | däkas | däkans | däkors | däkornas |
- (reg., mai ales în Blekinge) fată