dărăcire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a dărăci.

Pronunție

  • AFI: /də.rə'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
dărăcire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dărăcire dărăciri
Articulat dărăcirea dărăcirile
Genitiv-Dativ dărăcirii dărăcirilor
Vocativ dărăcire dărăcirilor
  1. acțiunea de a dărăci și rezultatul ei; dărăcit.


Traduceri

Anagrame

Referințe