deșertăciune

română

Etimologie

Din deșert + sufixul -ăciune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului deșertăciune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deșertăciune	deșertăciuni
Articulat	deșertăciunea	deșertăciunile
Genitiv-Dativ	deșertăciunii	deșertăciunilor
Vocativ	deșertăciune	deșertăciunilor

1. lipsă de valoare, de folos, de importanță; zădărnicie; (p.ext.) lucru lipsit de valoare.
2. preocupare pentru lucruri nefolositoare; ușurință, vanitate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online