deșertăciune

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din deșert + sufixul -ăciune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
deșertăciune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deșertăciune deșertăciuni
Articulat deșertăciunea deșertăciunile
Genitiv-Dativ deșertăciunii deșertăciunilor
Vocativ deșertăciune deșertăciunilor
  1. lipsă de valoare, de folos, de importanță; zădărnicie; (p.ext.) lucru lipsit de valoare.
  2. preocupare pentru lucruri nefolositoare; ușurință, vanitate.


Traduceri

Referințe