ușurință

română

Etimologie

Din ușor + sufixul -ință.

Pronunție

• AFI: /u.ʃu'rin.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului ușurință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ușurință	ușurințe
Articulat	ușurința	ușurințele
Genitiv-Dativ	ușurinței	ușurințelor
Vocativ	ușurință	ușurințelor

1. faptul de a fi ușor (de făcut); facilitate.
2. (rar) înlesnire, avantaj, favoare.
3. nesocotință, neseriozitate; superficialitate.
4. (înv.) înviorare, întremare (a unui bolnav).
5. (înv.) însușire a unui lucru lipsit de greutate.

Locuțiuni

• (loc.adv.) Cu (multă sau mare) ușurință =
  • fără greutate, fără efort.
  • cu indiferență, cu nepăsare; în mod superficial.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online