ușurință

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din ușor + sufixul -ință.

Pronunție

  • AFI: /u.ʃu'rin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ușurință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ușurință ușurințe
Articulat ușurința ușurințele
Dativ-Genitiv ușurinței ușurințelor
Vocativ ușurință ușurințelor
  1. faptul de a fi ușor (de făcut); facilitate.
  2. (rar) înlesnire, avantaj, favoare.
  3. nesocotință, neseriozitate; superficialitate.
  4. (înv.) înviorare, întremare (a unui bolnav).
  5. (înv.) însușire a unui lucru lipsit de greutate.

Locuțiuni


Traduceri

Referințe