debușare
română
Etimologie
Din a debușa.
Pronunție
- AFI: /de.bu'ʃa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului debușare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | debușare | debușări |
| Articulat | debușarea | debușările |
| Genitiv-Dativ | debușării | debușărilor |
| Vocativ | debușare | debușărilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online