decantație
română
Etimologie
Din franceză décantation.
Pronunție
- AFI: /de.kan'ta.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului decantație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decantație | decantații |
| Articulat | decantația | decantațiile |
| Genitiv-Dativ | decantației | decantațiilor |
| Vocativ | decantație | decantațiilor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online