deconsiliere
română
Etimologie
Din a deconsilia.
Pronunție
- AFI: /de.kon.si.liˈe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului deconsiliere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | deconsiliere | deconsilieri |
| Articulat | deconsilierea | deconsilierile |
| Genitiv-Dativ | deconsilierii | deconsilierilor |
| Vocativ | deconsiliere | deconsilierilor |
- acțiunea de a deconsilia și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online