defecație
română
Etimologie
Din franceză défécation < latină defaecatio.
Pronunție
- AFI: /de.fe'ka.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului defecație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | defecație | defecații |
| Articulat | defecația | defecațiile |
| Genitiv-Dativ | defecației | defecațiilor |
| Vocativ | defecație | defecațiilor |
- evacuare a materiilor fecale din intestin.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online