dejecta

română

Etimologie

Din dejecție.

Pronunție

• AFI: /de.ʒek'ta/

Verb

Conjugarea verbului dejecta
Infinitiv	a dejecta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	dejectez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să dejecteze
Participiu	dejectat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (rar) a evacua dejecții.

Cuvinte derivate

• dejectare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online