delicvescență
Etimologie
Din franceză déliquescence.
Pronunție
- AFI: /de.lik.ves'ʧen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului delicvescență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | delicvescență | invariabil |
| Articulat | delicvescența | invariabil |
| Genitiv-Dativ | delicvescenței | invariabil |
| Vocativ | delicvescență | invariabil |
- proprietate a unor substanțe solide de a fi delicvescente.
- (fig.) decadență, degenerare, degenerescență.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online