demula

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză démouler.

Pronunție

  • AFI: /de.mu'la/


Verb


Conjugarea verbului
demula
Infinitiv a demula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
demulez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să demuleze
Participiu demulat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a scoate dintr-un tipar în care a fost modelat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe