descălțare
română
Etimologie
Din a (se) descălța.
Pronunție
- AFI: /des.kəl'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului descălțare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | descălțare | descălțări |
| Articulat | descălțarea | descălțările |
| Genitiv-Dativ | descălțării | descălțărilor |
| Vocativ | descălțare | descălțărilor |
- acțiunea de a (se) descălța și rezultatul ei; descălțat.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online