desculța

română

Etimologie

Din latină *discuiciare sau din română desculț.

Pronunție

• AFI: /des.kulˈʦa/

Verb

Conjugarea verbului (se) desculța
Infinitiv	a (se) desculța
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) desculț
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) desculțe
Participiu	desculțat
Conjugare	I

1. (v.refl. tranz.) (reg.) a (se) descălța.

Cuvinte derivate

• desculțat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online