deslușitor

română

Etimologie

Din a desluși + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /des.lu.ʃi'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului deslușitor
	Singular	Plural
Masculin	deslușitor	deslușitori
Feminin	deslușitoare	deslușitoare
Neutru	deslușitor	deslușitoare

1. (înv.) care lămurește, care explică.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online