destupător

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a destupa + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /des.tu.pə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
destupător
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ destupător destupătoare
Articulat destupătorul destupătoarele
Genitiv-Dativ destupătorului destupătoarelor
Vocativ destupătorule destupătoarelor
  1. deschizător.


Traduceri

Referințe