desublima

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză désublimer.

Pronunție

  • AFI: /de.su.bli'ma/


Verb


Conjugarea verbului
desublima
Infinitiv a desublima
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
desublimez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să desublimeze
Participiu desublimat
Conjugare I
  1. (v.intranz. și tranz.) (fiz.; despre substanțe) a trece sau a facetreacă direct din stare gazoasă în stare solidă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe