desuetudine
Etimologie
Din franceză désuétude < latină desutudo, desutudinis.
Pronunție
- AFI: /de.su.eˈtu.di.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului desuetudine | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | desuetudine | invariabil |
| Articulat | desuetudinea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | desuetudinii | invariabil |
| Vocativ | desuetudine | invariabil |
- Proprietatea de a fi desuet.
Expresii
- A cădea în desuetudine = a ieși din uz, a nu se mai folosi, a nu mai fi obișnuit; a se perima
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online