detriment

română

Etimologie

Din franceză détriment < latină detrimentum.

Pronunție

• AFI: /de.tri'ment/

Substantiv

Declinarea substantivului detriment
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	detriment	detrimenturi
Articulat	detrimentul	detrimenturile
Genitiv-Dativ	detrimentului	detrimenturilor
Vocativ	detrimentule	detrimenturilor

Locuțiuni

• (loc.prep.) În detrimentul (cuiva sau a ceva) = în dauna, în paguba (cuiva sau a ceva).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online