detriment

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză détriment < latină detrimentum.

Pronunție

  • AFI: /de.tri'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
detriment
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ detriment detrimenturi
Articulat detrimentul detrimenturile
Genitiv-Dativ detrimentului detrimenturilor
Vocativ detrimentule detrimenturilor


Locuțiuni

  • (loc.prep.) În detrimentul (cuiva sau a ceva) = în dauna, în paguba (cuiva sau a ceva).


Traduceri

Referințe