dezlănțuire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) dezlănțui.

Pronunție

  • AFI: /dez.lən.ʦu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
dezlănțuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dezlănțuire dezlănțuiri
Articulat dezlănțuirea dezlănțuirile
Genitiv-Dativ dezlănțuirii dezlănțuirilor
Vocativ dezlănțuire dezlănțuirilor
  1. acțiunea de a (se) dezlănțui și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe