dezlănțuire
română
Etimologie
Din a (se) dezlănțui.
Pronunție
- AFI: /dez.lən.ʦu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului dezlănțuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dezlănțuire | dezlănțuiri |
| Articulat | dezlănțuirea | dezlănțuirile |
| Genitiv-Dativ | dezlănțuirii | dezlănțuirilor |
| Vocativ | dezlănțuire | dezlănțuirilor |
- acțiunea de a (se) dezlănțui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online