dinsztel

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

maghiară

(magyar)

Etimologie

Din dialectul bavarez tinst'n, dinstn < germană dünsten.

Pronunție

  • AFI: /ˈdinstɛl/


Verb

dinsztel

  1. a fierbe înăbușit (carne, etc.)

Sinonime

Cuvinte derivate