direcționare
română
Etimologie
Din a direcționa.
Pronunție
- AFI: /di.rek.ʦi.oˈna.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului direcționare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | direcționare | direcționări |
| Articulat | direcționarea | direcționările |
| Genitiv-Dativ | direcționării | direcționărilor |
| Vocativ | direcționare | direcționărilor |
- acțiunea de a direcționa.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online