direcționa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză directionner.

Pronunție

  • AFI: /di.rek.ʦi.o'na/


Verb


Conjugarea verbului
direcționa
Infinitiv a direcționa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
direcționez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să direcționeze
Participiu direcționat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a orienta, a îndruma într-un anumit sens.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

  • Vedeți traduceri pentru dirija.

Referințe