disconfort

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din engleză discomfort.

Pronunție

  • AFI: /dis.kon'fort/


Substantiv


Declinarea substantivului
disconfort
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ disconfort invariabil
Articulat disconfortul invariabil
Dativ-Genitiv disconfortului invariabil
Vocativ disconfortule invariabil
  1. lipsă de confort.
  2. stare neplăcută de nesiguranță, de insatisfacție.


Traduceri

Referințe