distila

română

Etimologie

Din franceză distiller < latină distillare. Confer italiană distillare.

Pronunție

• AFI: /dis.tiˈla/

Verb

Conjugarea verbului distila
Infinitiv	a distila
Indicativ prezent pers. 1 sg.	distilez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să distileze
Participiu	distilat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a trece un lichid în stare de vapori prin fierbere și a condensa vaporii astfel obținuți (pentru a separa un component lichid).

   A distila alcoolul.

Sinonime

• (înv.) spiritualiza

Cuvinte derivate

• distilabil
• distilare
• distilat
• distilator
• distilație, distilațiune
• distilerie

Traduceri

a efectua o distilare

chineză: 蒸馏 (中文) (zhēngliú) engleză: distill (English) esperanto: distili (Esperanto) estoniană: destilleerima (eesti) finlandeză: tislata (suomi) franceză: distiller (français) galiciană: destilar (galego) germană: destillieren (Deutsch) greacă: αποστάζω (Ελληνικά) (apostázo)

italiană: distillare (italiano) maghiară: desztillál (magyar) neerlandeză: distilleren (Nederlands) poloneză: destylować (polski) portugheză: destilar (português) spaniolă: destilar (español) suedeză: destillera (svenska) turcă: distile etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online