divagare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a divaga.

Pronunție

  • AFI: /di.va'ga.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
divagare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ divagare divagări
Articulat divagarea divagările
Genitiv-Dativ divagării divagărilor
Vocativ divagare divagărilor
  1. faptul de a divaga; divagație; digresiune.


Traduceri

Anagrame

Referințe