dublon

română

Etimologie

Din franceză doublon.

Pronunție

• AFI: /du'blon/

Substantiv

Declinarea substantivului dublon
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dublon	dubloni
Articulat	dublonul	dublonii
Genitiv-Dativ	dublonului	dublonilor
Vocativ	dublonule	dublonilor

1. veche monedă spaniolă de aur.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bondul
• bolund

Referințe

• DEX '98 via DEX online