duduie

română

Etimologie

Din turcă dudu.

Pronunție

• AFI: /duˈdu.je/

Substantiv

Declinarea substantivului duduie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	duduie	dudui
Articulat	duduia	duduile
Genitiv-Dativ	duduii	duduilor
Vocativ	duduie	duduilor

1. domnișoară.

Cuvinte derivate

• duduiță

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online