duplicat

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din germană Duplikat.

Pronunție

  • AFI: /du.pli'kat/


Substantiv


Declinarea substantivului
duplicat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ duplicat duplicate
Articulat duplicatul duplicatele
Genitiv-Dativ duplicatului duplicatelor
Vocativ duplicatule duplicatelor
  1. al doilea exemplar al unui act, al unui document, eliberat de o autoritate; copie.


Traduceri

Referințe