dussin
(svenska)
Etimologie
Atestat deja în 1350; din suedeză veche dusen < germană de jos dosin. Confer franceză douzaine.
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului dussin | ||||
| n. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | dussin | dussinet | dussin | dussinen |
| Genitiv | dussins | dussinets | dussins | dussinens |
- duzină
- Jag köpte ett dussin ägg.
Sinonime
- (rar) tolft