duumvir

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină duumvir.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
duumvir
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ duumvir duumviri
Articulat duumvirul duumvirii
Genitiv-Dativ duumvirului duumvirilor
Vocativ duumvirule duumvirilor
  1. magistrat din Roma antică însărcinat împreună cu un altul să exercite o anumită funcție.


Traduceri

Referințe