duumvir

română

Etimologie

Din latină duumvir.

Pronunție

• AFI: /du.umˈvir/

Substantiv

Declinarea substantivului duumvir
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	duumvir	duumviri
Articulat	duumvirul	duumvirii
Genitiv-Dativ	duumvirului	duumvirilor
Vocativ	duumvirule	duumvirilor

1. magistrat din Roma antică însărcinat împreună cu un altul să exercite o anumită funcție.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online