dăltuitor

română

Etimologie

Din a dăltui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /dəl.tu.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului dăltuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dăltuitor	dăltuitori
Articulat	dăltuitorul	dăltuitorii
Genitiv-Dativ	dăltuitorului	dăltuitorilor
Vocativ	dăltuitorule	dăltuitorilor

1. (rar) persoană care dăltuiește.

Cuvinte derivate

• dăltuitoare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• datoritul

Referințe

• DEX '98 via DEX online