persoană

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină persona.

Pronunție

  • AFI: /per'so̯a.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
persoană
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ persoană persoane
Articulat persoana persoanele
Genitiv-Dativ persoanei persoanelor
Vocativ persoano persoanelor
  1. individ al speciei umane, om considerat prin totalitatea însușirilor sale fizice și psihice; ființă omenească.
  2. categorie gramaticală specifică verbului și unor pronume (personal, reflexiv, posesiv, de întărire), prin care se indică vorbitorul, interlocutorul și orice obiect, deosebit de vorbitor și de interlocutor; fiecare dintre formele flexionare ale verbului și ale unor pronume prin care se indică raporturile de mai sus.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • Persona non grata = persoană nedorită într-o situație, instituție, țară, folosit în mod oficial în contextul în care un demnitar aparținând unui stat nu mai e dorit pe teritoriul altuia, de regulă datorită unor tensiuni sau dispute, de regulă la început ori chiar climax


Traduceri