ecleror

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză éclaireur.

Pronunție

  • AFI: /e.kle'ror/


Substantiv


Declinarea substantivului
ecleror
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ecleror eclerori
Articulat eclerorul eclerorii
Genitiv-Dativ eclerorului eclerorilor
Vocativ eclerorule eclerorilor
  1. (înv.) soldat trimis înaintea unei unități sau unei armate ca să cerceteze poziția si mișcările inamicului; iscoadă.


Traduceri

Referințe