eclipse

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : éclipse, éclipsé

română

Etimologie

Din eclipsă.

Pronunție

  • AFI: /eˈklip.se/


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru eclipsă.





engleză

(English)

Etimologie

Din latină eclīpsis, care provine din greacă antică ἔκλειψις (ekleipsis) < compus din ἐκλείπω (ekleipō, "a abandona"); din ἐκ (ek, "afară") + λείπω (leipō, "a lăsa").

Pronunție

  • AFI: /ɛˈklɪps/
  • AFI: /iˈklɪps/


Substantiv

eclipse, pl. eclipses

  1. eclipsă
    The eclipse is not going to be visible today, due to bad weather.
  2. (p. ext.) obscuritate, întuneric

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Verb


Conjugarea verbului
to eclipse
Infinitiv to eclipse
Prezent simplu
pers. 3 sg.
eclipses
Trecut simplu eclipsed
Participiu trecut eclipsed
Participiu prezent eclipsing
  1. a eclipsa
    The Moon eclipsed the Sun.
  2. a întuneca, a umbri
    The student's skills soon eclipsed those of his teacher.

Sinonime

Referințe





asturiană

(asturianu)

Etimologie

Din latină eclīpsis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

eclipse m., eclipses pl.

  1. eclipsă

Referințe





galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină eclīpsis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

eclipse f., eclipses pl.

  1. eclipsă

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din eclīpsis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. forma de ablativ singular pentru eclīpsis.





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină eclīpsis.

Pronunție

  • AFI: /eˈklip.sɨ/


Substantiv

eclipse m., eclipses pl.

  1. eclipsă

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină eclīpsis.

Pronunție

  • AFI: /eˈklip.se/


Substantiv

eclipse m., eclipses pl.

  1. eclipsă
  2. (p. ext.) obscuritate, întuneric

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Referințe