emerge

română

Etimologie

Din franceză émerger < latină ēmergere.

Pronunție

• AFI: /e'mer.ʤe/

Verb

Conjugarea verbului emerge
Infinitiv	a emerge
Indicativ prezent pers. 1 sg.	-
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să emeargă
Participiu	emers
Conjugare	III

1. (v.intranz.) (fiz.; despre corpuri, radiații etc.) a ieși dintr-un mediu după ce l-a traversat.

Cuvinte derivate

• emergent
• emergență
• emersiune

Cuvinte apropiate

• merge

Traduceri

a ieși la suprafață din apă

engleză: emerge (English) esperanto: elakviĝi (Esperanto) finlandeză: ilmaantua (suomi) franceză: émerger (français)

portugheză: emergir (português) spaniolă: aflorar (español) suedeză: dyka upp (svenska)

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din latină ēmergere.

Pronunție

• AFI: /ɪˈmɜrdʒ/

Verb

Conjugarea verbului to emerge
Infinitiv	to emerge
Prezent simplu pers. 3 sg.	emerges
Trecut simplu	emerged
Participiu trecut	emerged
Participiu prezent	emerging

1. a emerge, a se ivi

   The submarine emerged from the water.

Sinonime

• emanate
• come forth

Cuvinte derivate

• emergency
• emergent

Referințe

• Dictionary.com