Sari la conținut

ennemi

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche enemi, anemi, din forma mai veche inimi, inimic < latină inimīcus („dușman, inamic”).

Înrudit cu catalană enemic, italiană nemico, nimico, occitană enemic, portugheză inimigo, română inamic, inimic și spaniolă enemigo.

Pronunție


Substantiv

ennemi m., ennemis pl.

  1. dușman, inamic
    La folie est l'ennemie de la raison.
  2. (fig.) inamic
    Repousser l'ennemi, les ennemis.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni


Adjectiv


Declinarea adjectivului
ennemi
Singular Plural
Masculin ennemi ennemis
Feminin ennemie ennemies
  1. dușman, inamic
    Des peuples ennemis, ennemis l'un de l'autre.
    Le chaud et le froid sont des qualités ennemies.

Referințe