ennemi

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche enemi, anemi, din forma mai veche inimi, inimic < latină inimīcus („dușman, inamic”).

Înrudit cu catalană enemic, italiană nemico, nimico, occitană enemic, portugheză inimigo, română inamic, inimic și spaniolă enemigo.

Pronunție

• AFI: /ɛn.mi/
•  Audio^fișier

Substantiv

ennemi m., ennemis pl.

1. dușman, inamic

   La folie est l'ennemie de la raison.

2. (fig.) inamic

   Repousser l'ennemi, les ennemis.

Sinonime

• 1-2: adversaire

Antonime

• 1-2: ami

Cuvinte derivate

• ennemie

Cuvinte apropiate

• inimitié

Locuțiuni

locuțiuni

ennemi de l'intérieur ennemi du peuple ennemi juré ennemi public

frapper un ennemi à terre intelligence avec l'ennemi meilleur ennemi

Adjectiv

Declinarea adjectivului ennemi
	Singular	Plural
Masculin	ennemi	ennemis
Feminin	ennemie	ennemies

1. dușman, inamic

   Des peuples ennemis, ennemis l'un de l'autre.

   Le chaud et le froid sont des qualités ennemies.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire