enunțiativ

română

Etimologie

Din franceză énonciatif < latină enuntiativus.

Pronunție

• AFI: /e.nun.ʦi.a'tiv/

Adjectiv

Declinarea adjectivului enunțiativ
	Singular	Plural
Masculin	enunțiativ	enunțiativi
Feminin	enunțiativă	enunțiative
Neutru	enunțiativ	enunțiative

1. care conține o enunțare.

Cuvinte compuse

• propoziție enunțiativă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online