etala

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză étaler.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
etala
Infinitiv a etala
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
etalez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să etaleze
Participiu etalat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a expune (cu ostentație) ceva pentru a fi privit sau admirat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe