euforia

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din euforie.

Pronunție

  • AFI: /e.u.foˈri.a/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru euforie.





finlandeză

(suomi)

Etimologie

Din greacă antică εὐφορία (euphoria).

Pronunție

  • AFI: /ˈeuforiɑ/


Substantiv


Declinarea substantivului
euforia
Singular Plural
Nominativ euforia euforiat
Genitiv euforian euforioiden
Partitiv euforiaa euforioita
Ilativ euforiaan euforioihin
Inesiv euforiassa euforioissa
  1. euforie

Antonime





galiciană

(galego)

Etimologie

Din greacă antică εὐφορία (euphoria).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

euforia f.

  1. euforie





italiană

(italiano)

Etimologie

Din greacă antică εὐφορία (euphoria).

Pronunție

  • AFI: /eufo'ria/


Substantiv

euforia f., euforie pl.

  1. euforie

Cuvinte derivate





poloneză

(polski)

Etimologie

Din greacă antică εὐφορία (euphoria).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

euforia f., euforie pl.

  1. euforie





portugheză

(português)

Etimologie

Din greacă antică εὐφορία (euphoria).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

euforia f., euforias pl.

  1. euforie

Cuvinte apropiate





spaniolă

(español)

Etimologie

Din greacă antică εὐφορία (euphoria).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

euforia f., euforias pl.

  1. euforie