expectativă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză expectative.

Pronunție

  • AFI: /eks.pek.ta'ti.və/


Substantiv


Declinarea substantivului
expectativă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ expectativă expectative
Articulat expectativa expectativele
Genitiv-Dativ expectativei expectativelor
Vocativ expectativă expectativelor
  1. așteptare bazată pe anumite drepturi, promisiuni, probabilități sau calcule; neintervenție în anumite chestiuni sau situații, și așteptarea unui moment potrivit; expectație.


Traduceri

Referințe