expectativă

română

Etimologie

Din franceză expectative.

Pronunție

• AFI: /eks.pek.ta'ti.və/

Substantiv

Declinarea substantivului expectativă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	expectativă	expectative
Articulat	expectativa	expectativele
Genitiv-Dativ	expectativei	expectativelor
Vocativ	expectativă	expectativelor

1. așteptare bazată pe anumite drepturi, promisiuni, probabilități sau calcule; neintervenție în anumite chestiuni sau situații, și așteptarea unui moment potrivit; expectație.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online