fâțâială

română

Etimologie

Din a fâțâi + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /fɨ.ʦɨˈja.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului fâțâială
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fâțâială	fâțâieli
Articulat	fâțâiala	fâțâielile
Genitiv-Dativ	fâțâielii	fâțâielilor
Vocativ	fâțâială	fâțâielilor

1. faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc într-altul; fâțâit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online