fâstâcire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) fâstâci.

Pronunție

  • AFI: /fɨs.tɨ'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
fâstâcire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fâstâcire fâstâciri
Articulat fâstâcirea fâstâcirile
Genitiv-Dativ fâstâcirii fâstâcirilor
Vocativ fâstâcire fâstâcirilor
  1. acțiunea de a (se) fâstâci și rezultatul ei.


Traduceri

Anagrame

Referințe