făgăduință

română

Etimologie

Din a făgădui + sufixul -ință.

Pronunție

• AFI: /fə.gə.duˈin.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului făgăduință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	făgăduință	făgăduințe
Articulat	făgăduința	făgăduințele
Genitiv-Dativ	făgăduinței	făgăduințelor
Vocativ	făgăduință	făgăduințelor

1. făgăduială.

Cuvinte compuse

• pământul făgăduinței, țara făgăduinței

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online