făgăduință

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a făgădui + sufixul -ință.

Pronunție

  • AFI: /fə.gə.duˈin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
făgăduință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ făgăduință făgăduințe
Articulat făgăduința făgăduințele
Genitiv-Dativ făgăduinței făgăduințelor
Vocativ făgăduință făgăduințelor
  1. făgăduială.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe