farfuriuță

română

Etimologie

Din farfurie + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /far.fu.ri'u.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului farfuriuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	farfuriuță	farfuriuțe
Articulat	farfuriuța	farfuriuțele
Genitiv-Dativ	farfuriuței	farfuriuțelor
Vocativ	farfuriuță	farfuriuțelor

1. farfurioară.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online