formiga

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : Formiga, formìga

asturiană

(asturianu)

Etimologie

Din latină formīca („furnică”).

Înrudit cu catalană formiga, franceză fourmi, italiană formica, portugheză formiga, română furnică și spaniolă hormiga.

Pronunție

  • AFI: /foɾˈmi.ɣa/


Substantiv

formiga f., formigues pl.

  1. (entom.) furnică

Referințe





catalană

(català)

Etimologie

Din occitană veche (astăzi formiga) < latină formīca („furnică”).

Înrudit cu franceză fourmi, italiană formica, portugheză formiga, română furnică și spaniolă hormiga.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /foɾˈmi.ɡa/
  • (central) AFI: /furˈmi.ɡə/
  • (oriental) AFI: /fuɾˈmi.ɡə/


Substantiv

formiga f., formigues pl.

  1. (entom.) furnică

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Vezi și

Referințe





galiciană

(galego)

Variante

Etimologie

Din galiciană veche și portugheză veche formiga < latină formīca („furnică”).

Înrudit cu catalană formiga, franceză fourmi, italiană formica, portugheză formiga, română furnică și spaniolă hormiga.

Pronunție

  • AFI: /foɾˈmi.ɣa̝/


Substantiv

formiga f., formigas pl.

  1. (entom.) furnică

Cuvinte derivate

Referințe





occitană

(occitan)

Variante

Etimologie

Din occitană veche < latină formīca („furnică”).

Înrudit cu catalană formiga, franceză fourmi, italiană formica, portugheză formiga, română furnică și spaniolă hormiga.

Pronunție

  • AFI: /furˈmi.ɣo/


Substantiv

formiga f., formigas pl.

  1. (entom.) furnică

Cuvinte derivate

Referințe





portugheză

(português)

Etimologie

Din portugheză veche < latină formīca („furnică”).

Înrudit cu catalană formiga, franceză fourmi, italiană formica, română furnică și spaniolă hormiga.

Pronunție

  • (Portugalia) AFI: /fuɾ.ˈmi.ɣɐ/
  • (Brazilia) AFI: /foɾ.ˈmi.ɡa/


Substantiv

formiga f., formigas pl.

  1. (entom.) furnică

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Etimologie

Din formigar.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru formigar.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ afirmativ pentru formigar.

Referințe





venețiană

(vèneto)

Variante

Etimologie

Din latină formīca („furnică”).

Înrudit cu catalană formiga, franceză fourmi, italiană formica, portugheză formiga, română furnică și spaniolă hormiga.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

formiga f., formighe pl.

  1. (entom.) furnică

Referințe