fortuit

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză fortuit < latină fortuitus.

Pronunție

  • AFI: /for.tu'it/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
fortuit
Singular Plural
Masculin fortuit fortuiți
Feminin fortuită fortuite
Neutru fortuit fortuite
  1. (livr.) venit pe neașteptate; neprevăzut, inopinat; întâmplător.


Traduceri

Referințe