Sari la conținut

frustețe

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din frust + sufixul -ețe.

Pronunție

  • AFI: /frus'te.ʦe/


Substantiv


Declinarea substantivului
frustețe
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ frustețe invariabil
Articulat frustețea invariabil
Genitiv-Dativ frusteții invariabil
Vocativ frustețe invariabil
  1. (rar) însușirea de a fi frust.


Traduceri

Referințe