frustețe

română

Etimologie

Din frust + sufixul -ețe.

Pronunție

• AFI: /frus'te.ʦe/

Substantiv

Declinarea substantivului frustețe
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	frustețe	invariabil
Articulat	frustețea	invariabil
Genitiv-Dativ	frusteții	invariabil
Vocativ	frustețe	invariabil

1. (rar) însușirea de a fi frust.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online