fugim

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din fugi.

Pronunție

  • AFI: /fuˈʤim/


Verb

  1. forma de persoana a I-a plural la prezent pentru fugi.
  2. forma de persoana a I-a plural la conjunctiv prezent pentru fugi.





catalană

(català)

Etimologie

Din fugir.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /fuˈʤim/
  • (oriental, central) AFI: /fuˈʒim/


Verb

  1. forma de persoana a I-a plural la prezent indicativ pentru fugir.
  2. forma de persoana a I-a plural la subjonctiv prezent pentru fugir.
  3. forma de persoana a I-a plural la imperativ pentru fugir.